TTMIK nivelul 2 lecţia 2

---

This PDF is to be used along with the MP3 audio lesson available at TalkToMeInKorean.com. Please feel free to share TalkToMeInKorean’s free Korean lessons and PDF files with anybody who is studying Korean. If you have any questions or feedback, visit TalkToMeInKorean.com. This PDF translation project is a joint project between TalkToMeInKorean.com and KoreanWikiProject.com.

In aceasta lectie, aruncam o privire la particulele de marcare a obiectului. Dupa cum mai mentionat in lectiile trecute, in coreeana exista tipuri diferite de particule , iar aceste particule (particule de marcare a subiectului, particule de marcare a temei, particule de marcare a locatiei, s.a.m.d) fac propozitiile in coreeana sa fie mai usor de inteles, chiar daca ordinea cuvintelor se schimba.

Dar de cele mai multe ori , atunci cand mesajul unei propozitii logice poate fi foarte clar FARA folosirea unei particule de marcare , vorbitorilor coreeni le place sa lase deoparte particula si pur si simplu sa nu o spuna. Ca multe alte reguli ale limbii coreene, aceasta este pentru usurarea pronuntiei si pentru scurtarea frazei.

Pana acum, am invatat multe verbe. Verbe ce pot fi divizate ca verbe tranzitive (verbe care au nevoie de un subiect) si verbe intranzitive (verbe care nu au nevoie de un obiect.), iar in romana asta este mult mai clar pentru ca, chiar si atunci cand un substantiv se refera în mod repetat la el (i. e. “Ti-ai gasit portofelul? / Da, l-am gasit.), nu scapi de partea care se refera la “portofel” – inca il mai acolo “l”-ul (articol hotarat) in loc de “portofelul”. Dar in coreeana , un mini dialog ca cel de mai sus va suna cam asa:“지갑 찾았어요? (traducere literală: “portofel gasit?” / 네. 찾았어요. (traducere literală: “da. gasit.”), distinctia dintre varbele tranzitive si cele intranzitive nu este la fel de puternica spre deosebire de alte limbi.

Şi asta este cazul în care particulele de marcare a obiectului intra in joc.

Particule de marcare a obiectului:

을 [eul] – folosit dupa un substantiv ce se termina in o consoana.

를 [reul] – folosit dupa un substantiv ce se termina in o vocala

Ce face particula de marcare a obiectului?

In romana, daca scri “un mar” si nu scri verbul care urmeaza dupa el, nu exista nici-o cale pentru a-ti da seama ce fel de rol va lua acesta in propozitie.Dar in coreeana, chiar daca nu scri sau spui verbul, doar prin adaugarea particulei corecte dupa substantiv, poti exprima rolul substantivului sau pronumelui chiar si inainte de a spune verbul.

“un mar” - in romana, asa cum este, este complet neutru.

“사과” - in coreeana, asa cum este, de asemenea este neutru.

“사과를” – chiar daca nu spui verbul, sti ca 사과 va fi OBIECTUL verbului.

Deci poti prezice verbele ce ar putea urma - “a manca un mar, a cumpara un mar, a vinde un mar, a gasi un mar, a arunca un mar, a desena un mar, etc.”

“ 사과가” – tu sti ca 사과 va fi SUBIECTUL unui verb.

Si aici poti prezice verbele - “marul este bun, rau, scump, mare, mic, bun pentru sanatate, etc.”

“ 사과는” – tu sti ca 사과 va fi TEMA propozitiei

Aici tu sti ca vorbitorul va spune ceva despre 사과 in comparatie cu alte lucruri sau ca va dezbate tema 사과 pentru prima oara .

Cum sunt eliminate particulele de marcare a obiectului?

Daca vrei sa traduci “Ce ai facut ieri?” literal folosind toate elementele, este foarte nenatural in coreeana. = “어제 <numele altei persoane> 씨는 뭐를 했어요?”

Deci, doar daca nu vorbesti despre a TREIA persoana, nu trebuie sa spui numele celeilalte persoane aici deci devine : = “어제 뭐를 했어요?”

Si din moment ce e clar ca “뭐” (= ce) NU este subiectul propozitiei, (ci persoana care a facut ce?, nu invers) poti elimina 를 aici. = “어제 뭐 했어요?”

Cand trebuie sa folosesti particula de marcare a obiectului?

Trebuie sa o folosesti atunci cand vrei sa clarifici relatia dintre obiect si verb. Cand obiectul si verbul sunt aproape, e foarte usor. Poti fie sa folosesti particula, fie sa nu o folosesti. Nu face prea mare diferenta. Dar cand obiectul verbului este departe de acesta (de verb) , relatia sau conexiunea dintre cuvinte este slabita, deci va trebui sa folosesti particula pentru a face intelesul mai clar.

텔레비전 봐요. [tel-le-bi-jeon bwa-yo] = Ma uit la televizor.

↓

텔레비전 봐요? [tel-le-bi-jeon bwa-yo] = Te uiti la televizor?

↓

텔레비전 자주 봐요? [tel-le-bi-jeon ja-hu bwa-yo] = Te uiti de la TV?

↓

텔레비전(을) 일주일에 몇 번 봐요? [tel-le-bi-jeon-(eul) il-ju-il-e myeoch beon bwa-yo ] = De cate ori pe saptamana te uiti la TV?

Pe masura ce obiectul propozitiei (텔레비전) se indeparteaza din ce in ce mai mult de verb (봐요), trebuie sa faci relatia cuvintelor clara folosind particula de marcare a obiectului.